A trecut la cele veșnice părintele profesor Ernst Christoph Suttner
(4 octombrie 1933 – 22 octombrie 2024)
Părintele profesor, Ernst Christoph Suttner, preot romano-catolic și specialist în istoria Bisericii, a fost un apropiat al țării și Bisericii române, în același timp un colaborator apropiat al Facultății de Teologie Greco-Catolică și a Departamentului Oradea. După studiile filosofico-teologice și formarea spirituală la Pontificium Collegium Germanicum et Hungaricum de Urbe și la Collegium Russicum din Roma unde s-a inițiat în istoria și spiritualitatea bizantină, a activat ca profesor universitar de patrologie și studii bisericești răsăritene la Universitatea din Viena între anii 1975-2002.
În paralel cu activitatea didactică şi ştiinţifică universitară, a activat ca preot pentru comunitatea catolică de limbă germană din Moscova şi ca profesor la instituţiile de învăţământ teologic catolice şi ortodoxe înfiinţate în Moscova şi St. Petersburg. De asemenea, a ținut cursuri de specialitate și și-a adus contribuția la formarea teologilor în Universitatea Babeș-Bolyai Cluj Napoca, la Oradea și Arad. Despre părintele profesor Suttner, Cardinalul Franz König scria în cuvântul înainte a cărții Kirche in einer zueinander rückenden Welt – „Biserica într-o lume care se apropie” (Würzburg, Augustinus Verlag, 2003): „În toate studiile sale, Ernst Christoph Suttner, încearcă să pună rezultatele ştiinţifice în slujba concilierii dintre Biserici, reuşind să transmită mesajul său într-o manieră foarte clară şi atrăgătoare. În nenumăratele călătorii întreprinse în Europa Centrală şi de Est şi până în Orientul Apropiat, chiar până în Etiopia, în întâlnirile personale pe care le-a avut, nu şi-a extins doar orizontul academic, ci a înţeles mai bine problemele şi dificultăţile existente între Biserici. Prin preocupările sale, Ernst Christoph Suttner a reuşit cu mult succes să facă cunoscut mai bine lumii apusene, Răsăritul creştin cu bogata sa tradiţie teologică şi cu spiritualitatea sa profundă. Prin aceasta el aduce concomitent, un aport considerabil la reconcilierea dintre Biserici, care este posibilă doar pe calea unei mai bune cunoaşteri reciproce şi cerută în mod expres de timpurile pe care le trăim azi. Deoarece, într-o lume care se apropie tot mai mult, noi creştinii suntem provocaţi la depăşirea separărilor dintre Biserici pentru a face evidentă unitatea dorită de Isus Hristos.”
Și-a adus contribuția în numeroase comisii de specialiate în calitate de expert, din anul 1979 ca membru al Comisiei Internaţionale Mixte de Dialog Teologic dintre Bisericile Ortodoxă şi Catolică, specialist participant la proiecte de cercetare și Membru al Consiliului de Administrație al Fundației Pro Oriente din Viena, prin care s-a desfășurat programul de cercetare „Unirea religioasă a românilor ardeleni”, împreună cu Facultatea de Istorie şi Filologie – Universitatea “1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. Dintre lucrările sale au fost traduse în limba română Bisericile rasaritului si apusului de-a lungul istoriei bisericesti (1998), Teologia românească. De la creştinare până în present (2008), Unirea Bisericii în Transilvania (2010), și la Presa Universitară Clujeană Schismele: ceea ce separă şi ceea ce nu separă de Biserică (2006), la care putem adăuga articolele științifice și lucrările conferințelor și simpozioanelor științifice la care a participat.
Activitatea și erudiția i-au fost recunoscute devenind membru corespondent al Academiei Austriece de Ştiinţe (1989), membru al Academiei Europene pentru Ştiinţe şi Artă (1991), Premiul „Abatele Emmanuel Heufelder” al Abației benedictine Niederaltaich din Germania, mănăstire care are și o obște benedictină de rit bizantin (1998), senator de onoare al Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad (2001).
La propunerea Facultății de Teologie Greco-Catolică, în anul 1999, părintelui Profesor Ernst Christoph Suttner i s-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa a Universității Babeș-Bolyai din Cluj Napoca.
Cu Sfinţii odihneşte, Hristoase Dumnezeule, sufletul servului tău Ernst Christoph, unde nu este durere nici întristare nici suspinare, ci viaţă fără de sfârşit. În veci pomenirea lui !